Cât de mult te schimbă apariția unui copil, câtă fericire și cât soare în suflet!

6 iul. 2018

Parcă mai ieri tremuram din toate încheieturile pe masa de nașteri, de emoții, de durere, de fericire, de frică. Totul a început cu un „bob mic de mazăre”, un bob mic care a devenit sensul vieții mele și fără de care viața mea ar fi fadă. O iubesc din visele mele, când o proiectam din cuvinte. Stiam că v-a fi fetiță, dar nu știam că îmi poate schimba tot cursul vieții. Câtă dragoste poate încape în noi oamenii!

copil

Perioada de sarcină a fost superbă, am purtat această inimioară plăpândă în mine cu sfințenie. Ce frumos este că noi putem iubi un suflet fără să îi cunoaștem chipul!

Burtica crește repede, cele nouă luni parcă sunt pe aripi de vânt. Corpul se pregătește pentru a da naștere puiuțului, totul pare să fie perfect până în ultima lună când începi să respiri mai greu, ți se umflă picioarele, obosești la cel mai mic efort. Atunci apar în cap mii de întrebări și gânduri, atunci este momentul în care ai nevoie cel mai mult de atenție, de sprijin, de cineva care să-ți răspundă la toate aceste întrebări, de iubire necondiționată. Deja în această lună te poți numi căsnica, ai la activ câteva zeci de cărți citite și tot google-ul. In casă încep să apară și lucruri de bebeluș: pătuț, căruț, hăinuțe, lenjerii, prosoape, șampoane, detergent de rufe, gel de spălat biberoane, ulei de masaj, medicamente și alte obiecte mici și drăguțe cum ar fi foarfeca, pompița de năsuc, jucării, suzete și lista poate continua.

Momentul acela sublim pe care nu-l voi uita niciodată și pe care l-am așteptat nouă luni îmi umple ochișorii de lacrimi. Momentul în care eu am ajuns la o maturitate completă. Viața este plină de surprize! Sofia este una!

Imi place să mă joc cu ea. Deși este încă mică intru în lumea ei, vorbim în limba ei și dormim în visele ei colorate. Astăzi a adormit în brațele mele și de frică să nu se trezească am privit-o nemișcată vre-o oră. Imi place să îi savurez fiecare respirație. Doi ochișori plini de iubire care vorbesc și transmit cu atâta profunzime dorințele încât te topești de drag. Oh! Ce minunăție în viața mea! Acum povestea a devenit cu adevărat captivantă, feerică și plină de farmec.

Copilul din mine zburda de fericire, e o fericire de sute de mii de kilometri, poate chiar mai mult de atât. Mă duc în lumea ei și mă fac mică. Aș sta acolo cu ea pentru totdeauna. Este atâta joacă acolo și atâta copilărie încât și florile au glas de povești. Nopțile sunt liniștite pentru că durează puțin, dar și în liniștea lor o ascult cum doarme și cum visează. De cele mai multe ori se trezește în altă poziție decât cea în care adoarme. Așa îmi încep eu diminețile, cu zâmbetul pe buze și în suflet.

Faceți copii! Pe lângă iubirea de sine, există un sentiment mai presus! Mă dăruiesc ei în totalitate în fiecare secundă. Creștem precum mugurii în toiul primăverii verzi și crude. Nu-mi las nimic, decât pe ea, mă învelesc cu dragostea și zâmbetul ei de copil. Imi este de ajuns!

Autor Ana Omelianovici
Arhiva:
Website: Ana Omelianovici