Fiecare copil este un artist. Provocarea noastră este cum să-l ajutăm să rămână artist după ce crește

19 mart. 2018

Pablo Picasso: Fiecare copil este un artist. Problema este cum să rămâi artist după ce crești.

Am înlocuit „problema” lui cu „provocarea” noastră. In cei câțiva anișori de mămică cu normă întreagă am înțeles că fiecare nerealizare a micuțului meu prințișor este un test la care eu am fost cea care a picat. Eu sunt cea care nu a fost capabilă să-l prevadă și să-l pregătească din timp pentru a-i face față. După ce va crește el nu trebuie să depună efort pentru a-și menține vie latura artistică. Indiferent cât de mult îmi place să descopăr arta în călătoriile mele mi-am promis să nu-l oblig niciodată să picteze. Arta cu forța nu este artă. Il voi ține aproape de șevalet, îi voi permite să se picteze, îl voi învăța tot ce știu eu despre pictură și îi voi respecta dorința. M-aș bucura dacă s-ar simți fericit cu o pensulă în mână. Aș fi tristă o singură zi dacă aș fi nevoită să recunosc că am pierdut această provocare.

artist

Fiecare copil este un artist.

Toți copiii pictează. Pe pereți, pe haine, pe parchet, pe perdele, pe corp. Mai puțin pe colilele de hârtie. Pasiunea pentru pictură nu se descoperă. Se nasc cu ea. Interesul pentru această artă a crescut semnificativ în ultimii ani datorită canalelor video de pe Youtube. Mediul online, cum bine spune Tudor în digital parenting ne este un aliat. Copilul meu și-a diversificat tehnicile de pictură de pe Youtube. De acolo a învățat să picteze cu balonașe de săpun, cu furculița, să realizeze portrete suflate cu paiul și să facă ștampile din cartofi. Se uită și când găsește o nouă „povocale” ne cheamă și pe noi să vedem ca să-l putem ajuta.

Noi suntem o familie privilegiată. Locuim într-o galerie de artă. Indiferent în ce parte întorci privirea poți admira o operă de artă nefinalizată. In urmă cu câteva săptămâni am avut, de comun acord cu soțul, neplăcuta inspirație să redăm strălucirea unui perete de pe hol. Unui singur perete. Norocul nostru că vocabularul lui cu reproșuri este limitat la câteva cuvinte. Offf. In seara respectivă am aflat și noi ce este un tantrum.

Provocarea noastră este cum să-l ajutăm să rămână artist după ce crește.

Cum v-am spus mai sus, m-aș bucura dacă s-ar simți fericit cu o pensulă în mână. Aș fi mândră. Aș fi mulțumită. L-am ajutat să-și păstreze alături artistul din copilărie. Acesta este și motivul pentru care încerc să amân cât mai mult posibil ziua în care vom zugrăvi apartamentul. Am un sentiment că nici atunci nu voi fi de acord să zugrăvim toți pereții. Vom păstra unul ca amintire.

Ieri am făcut o listă cu zilele de naștere ale rudelor apropiate și ale prietenilor de joacă. Ne-am propus să le pictăm câte o felicitare de ziua lor. O pictăm, o punem într-un plic și le-o trimitem prin poștă. Apoi ne așezăm alături cu coatele pe geam și așteptăm răspunsul lor. Fiecare felicitare conține un mesaj personalizat. Această tehnică am învățat-o la un atelier de pictură pentru copii la care am participat anul trecut. Comunicarea prin scris este pentru mai târziu. La această vârstă își pot dezvolta comunicarea prin desen. Să deseneze un mesaj. Promit să revin cu articol detaliat despre avantajele acestei tehnici.

Sfat de final? Evit să dau sfaturi. Prefer să vă împărtășesc din amintirile mele și să vă dezvălui o parte din țelurile stabilite. Vă doresc o zi frumoasă și copii artiști.

Autor Oana Jujeu
Arhiva:
Website: Oana Jujeu