Hrana cea de toate zilele a mămicilor grijulii

19 iul. 2018

Au trecut șașe luni de zile de când pruncul meu se hrănește exclusiv cu laptele matern. Sentimentul divin din inima mea către inimioara ei, conexiune puternică între două suflete, iubire necondiționată pe aripi de fluturi colorați.

mamici fericite

A mai trecut o zi, și parcă uit că zilele mele se scurg … le număr pe ale ei căci prea frumoase sunt! Le decorez cu diferite flori, cu miros de copilărie pură și mult lapte. Laptele pentru bebeluși, în afară de iubire este totul, este ca și aerul.

În curând incepem o nouș etapă, diversificarea. In lumea legumelor și fructelor este vesel și colorat. Fiecare formă și culoare ne captivează încă din lunile patru și cinci, iar gustul îl cunoaștem din lăpticul de la mami.

Alăptatul nu este tocmai un proces simplu, ca orice început într-o lume necunoscută. Imi aduc aminte cât de mult m-au ajutat pe mine sfaturile unei prietene, cremele, pompa, băile, alimentația și masajul sub jetul de apă. La început bebelușii papă des, aproape non stop. Și nopțile devin albe.

Cum trece timpul, dar nu îl lasă să treacă, îl storc de toate rezervele să ne acorde cele mai frumoase amintiri din această perioadă mirifică. E o altă galaxie aici în lumea copiilor. Gângureli, plâns, rîs, somn, desene, muzică, liniște, avionul, mult lăptic, legănat, plimbări, vaccinuri și multă iubire.

Mă îndrăgostesc de ea în fiecare secundî, îi sorb copilăria din privire. Imi place să fiu sursa ei de hrană, parcă îi simt respirația când îi vine fomică, ochișorii ca două mărgeluțe fug în căutarea sânului. Noaptea, îl gasește prin întuneric, îl cuprinde cu mânuța și adoarme fericită. La început se trezea din două ăn două ore, se culca și se trezea flâmandă. Câte nopți de veghe! Acum nopțile îi sunt mai liniștite și pline de vise cu îngerași. Mă trezește în fiecare noapte, are un sunet aparte, știe că o aud și că voi veni să o iau în brațe. Fuge mereu de pernă și de plapumioară. Doar ziua mai dormim amândouă îmbrățișate, ador să îi simt respirația. Are atâta dulceață pe chipul ei somnoros.

E noapte, trecut demult de miezul nopții, bebe doarme, are pătuțul lângă al nostru, când mă v-a simți în cameră se v-a trezi. In linistea noptii aud cum înghite. După ce îi simt fericirea, adorm și eu.

Autor Ana Omelianovici
Arhiva:
Website: Ana Omelianovici