Păpădiile rămân așa frumoase după ce se usucă

15 apr. 2018

Ieri, cand aveam flori in par, coronita de papadii, ma chema Ana. Ce nume frumos!

Cum suna ecoul in padurea de langa casa, cum bate vantul peste paru-mi lung! Ingerii chiar sunt albi si prietenosi. Jucariile imi adora timpul. Alerg prin iarba, e atat de placut pentru minte, doar talpile rad. Fericirea e in roua diminetilor. Undeva plange un copac singuratic, imi trimit sufletul langa el. Cate sunt de povestit si totusi se asterne tacerea peste amandoi. Incep sa ii numar ranile din crengi si frunze, dar durerea e in radacina. Ii mangai scoarta, este aspra dar totusi are miere.

Oh, Ana! Esti atat de frumoasa in bratele lui. Nu pleca! Ploua!

Papadiile raman asa frumoase dupa ce se usuca. Suflam adesea petalele uscate ce se pierdeau in adierea vantului hoinar. Caut gingasia mea in tine. Misterele se dezleaga. Razele de soare au culoarea ta, de iubire. Patrund ca un drog in sange. Ametesc intr-o bula galbena !

Sunt inca eu, Ana. M-am gasit si am papadii in gand!

Autor Ana Omelianovici
Arhiva:
Website: Ana Omelianovici