Pentru mine, venirea primăverii înseamnă puritate

16 feb. 2019

Pentru mine, venirea primăverii înseamnă puritate, curățenie, verdeață, cer senin, pace, stoluri de păsări călătoare. Înseamnă renașterea. Renaștem ca iarba. Renaște totul, oamenii, natura și cerul.

venirea primăverii

Primăvara își schimbă hainele iar multi dintre oameni starea de spirit. Razele soarelui reușeste să ne încălzească până și acel zambet care a rămas în colțul gurii. Cunosc persoane care în aceasta perioadă încep proiecte noi, o viață nouă, cursuri sau pur și simplu fac o schimbare în casă.

Diminețile sunt răcoroase dar senine. Ador mirosul de primăvară. Deschid geamul larg și îmi las corpul cuprins de brațele ei.

Ador lumina naturală, cea care ne mângâie visele și gândurile. Răsăritul și apusul roz și păsările pe cerul înalt. În parc un leagan liber unde mă urc cu privirea și îmi legăn viața. Sunt copil lângă ea și îmi place atât de mult.

De ce mămicile sunt atât de romantice și nostalgice? Lăcrimează ades la chestii banale sau simple și se supără la fel de des precum râd. Iubesc și oferă mai mult decât oricând și au grijă de copii, de soț, de casă și de ea. Ea se trezeste prima înainte de răsărit și se culcă când toată liniștea de afara e așternută pe valuri.Ea este atât de puternică și atât de frumoasă.

Îmi aduc aminte ades de mama cât de frumoasă o surprindeam facând de mâncare. În fața aragazului sau când curăța un cartof. Când ne strange pe toți în jurul mesei sfinte și pline. O surprindeam schimbând lenjeriile sâmbăta și era atât de frumoasă printre așternuturile cu flori. Când scutura covoarele sau când spăla vasele. Acum după ani o văd în mintea mea mai superbă decât oricând. Grijulie, atentă și mereu ocupată.

Să facem curățenie în suflete și după în case și ogrăzi. Să ne strangem de mână și să ne îmbrățișăm înainte de toate. Să ne mulțumim și să ne rugam unul pentru celălalt. Să facem loc pentru sentimente și abia apoi să ne ocupăm și de lucruri și obiecte.

Îmi aduc aminte detaliat de primăverile superbe când eram copil. Țin minte ce culoare avea pământul după ce se dezgheța zăpada. Era moale și umed iar sub el răsărea câte un firicel de iarbă verde.

Țin minte ca satul încă era amorțit iar seara multe hornuri cu fum. Copacii încă erau gri și triști dar lumina soarelui îi imlânzea și îi readucea la viață. Cum să nu iubesti natura? Cum să nu iubești copiii, oamenii și în general și viața?

Anii care au trecut mi-au adus multe schimbări, amintirile însă sunt acolo vii. Mi-e dor! Mi-e dor să mai trăiesc o dată primăveri de altă dată. Aș sorbi acum un ceai în casa părintească, pe prispă lângă ei. Să ne adunăm cu toții ca păsările cerului!

Astăzi văd multe blocuri. Nu! Nu sunt tristă! E a doua primăvară când învie totul cu ea. Când iubești totul în jur e viu si plin de culoare.

Autor Ana Omelianovici
Arhiva:
Website: Ana Omelianovici